United Bible Societies

Vechiul Testament
Geneza
Exodul
Leviticul
Numeri
Deuteronomul
Iosua
Judecători
Rut
1 Samuel
2 Samuel
1 Împarati
2 Împarati
1 Cronici
2 Cronici
Ezra
Neemia
Estera
Iov
Psalmi
Proverbe
Eclesiastul
Cântarea Cântarilor
Isaia
Ieremia
Plângerile lui Ieremia
Ezechiel
Daniel
Osea
Ioel
Amos
Obadia
Iona
Mica
Naum
Habacuc
Țefania
Hagai
Zaharia
Maleahi
Noul Testament
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Faptele Apostolilor
Romani
1 Corinteni
2 Corinteni
Galateni
Efeseni
Filipeni
Coloseni
1 Tesaloniceni
2 Tesaloniceni
1 Timotei
2 Timotei
Tit
Filimon
Evrei
Iacov
1 Petru
2 Petru
1 Ioan
2 Ioan
3 Ioan
Iuda
Apocalipsa


BIBLIJA.net   - the Bible on the Internet
Place Search     Word Search
Passage:   

Compact display
Versions:  SSP  SSP-Op  SSP-Ref  JUB  EKU  CHR  ASV  KJV  VUL  SEG  RUS  DAL  L45  SSP3  WEB  DHHE  RVR95E  RVR95  RVR95n  DHH  DHHn  BCI  GNB-UK  CEV-UK  WLF  JAP  GNTWH  RCB  TAV  CEV  GNB  EAB  VLC  HKS  TRB  GWHU  ŽJ  ŽJ-K  SSPm  LIT Choose from all versions   About versions Help
Language

Evrei 2:1-4.9:14

Evrei :1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

2
1 De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele.
2 Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire,
3 cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o,
4 în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni, și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Sa!
5 În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim.
6 Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: "Ce este omul, ca să-Ți aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi?
7 L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă și cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale:
8 toate le-ai supus sub picioarele lui." În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse.
9 Dar pe Acela, care a fost făcut "pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii", adică pe Isus, Îl vedem "încununat cu slavă și cu cinste", din pricina morții, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți.
10 Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate, și care voia să ducă pe mulți fii la slavă, să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor.
11 Căci Cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească "frați",
12 când zice: "Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda în mijlocul adunării."
13 Și iarăși: "Îmi voi pune încrederea în El." Și în alt loc: "Iată-Mă, Eu și copiii, pe care Mi i-a dat Dumnezeu!"
14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul,
15 și să izbăvească pe toți aceia, care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor.
16 Căci negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam.
17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului.
18 Și prin faptul că El însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.
3
1 De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
2 care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum și Moise a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu."
3 Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăși. -
4 Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. -
5 Cât despre Moise, el a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu", ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, care aveau să fie vestite mai târziu.
6 Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm.
7 De aceea, cum zice Duhul Sfânt: "Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
8 nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,
9 unde părinții voștri M-au ispitit, și M-au pus la încercare, și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, și am zis: "Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!
11 Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!"
12 Luați seama dar, fraților, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.
13 Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: "Astăzi", pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
14 Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început,
15 câtă vreme se zice: "Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii."
16 Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia, care ieșiseră din Egipt prin Moise?
17 Și cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră, și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
18 Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?
19 Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.
4
1 Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.
2 Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor; dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit.
3 Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în "odihna", despre care a vorbit El, când a zis: "Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.
4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: "Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui."
5 Și aici este zis iarăși: "Nu vor intra în odihna Mea!"
6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,
7 El hotărăște din nou o zi: "Astăzi", - zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: "Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!"
8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
9 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
10 Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.
11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare.
12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.
13 Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.
14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămânem tari în mărturisirea noastră.
15 Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.
16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.
9 Dar pe Acela, care a fost făcut "pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii", adică pe Isus, Îl vedem "încununat cu slavă și cu cinste", din pricina morții, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți.
10 Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate, și care voia să ducă pe mulți fii la slavă, să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor.
11 Căci Cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească "frați",
12 când zice: "Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda în mijlocul adunării."
13 Și iarăși: "Îmi voi pune încrederea în El." Și în alt loc: "Iată-Mă, Eu și copiii, pe care Mi i-a dat Dumnezeu!"
14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul,
15 și să izbăvească pe toți aceia, care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor.
16 Căci negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam.
17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului.
18 Și prin faptul că El însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.
3
1 De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
2 care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum și Moise a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu."
3 Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăși. -
4 Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. -
5 Cât despre Moise, el a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu", ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, care aveau să fie vestite mai târziu.
6 Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm.
7 De aceea, cum zice Duhul Sfânt: "Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
8 nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,
9 unde părinții voștri M-au ispitit, și M-au pus la încercare, și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, și am zis: "Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!
11 Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!"
12 Luați seama dar, fraților, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.
13 Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: "Astăzi", pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
14 Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început,
15 câtă vreme se zice: "Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii."
16 Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia, care ieșiseră din Egipt prin Moise?
17 Și cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră, și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
18 Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?
19 Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.
4
1 Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.
2 Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor; dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit.
3 Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în "odihna", despre care a vorbit El, când a zis: "Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.
4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: "Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui."
5 Și aici este zis iarăși: "Nu vor intra în odihna Mea!"
6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,
7 El hotărăște din nou o zi: "Astăzi", - zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: "Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!"
8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
9 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
 



Feedback ]


Last update of the program: 10-10-2016
visitor stats